Un calugar, pe care il jignise un frate, se duse la staretul manastirii si-i zise:- Fratele m-a ofensat si vreau sa ma razbun.

Staretul ii raspunse:

- Nu face aceasta, fiule, ci lasa razbunarea in seama lui Dumnezeu.

Calugarul replica:

- Nu ma voi linisti pana ce nu ma voi razbuna asupra lui.

Atunci staretul zise impreuna cu el o rugaciune, la sfarsitul careia a adaugat urmatoarele:

- Doamne, nu mai este nevoie sa Te gandesti la noi, caci ne vom razbuna singuri.

Calugarul, auzind aceste cuvinte, cazu in genunchi si exclama:

- Cearta cu fratele meu s-a sfarsit; eu il iert si Te rog si pe Tine, Doamne, iarta-ma pentru intentia pacatoasa de a ma razbuna.