Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Despre Paște.

de admin

VINEREA MARE. Singura stire care conteaza: HRISTOS A MURIT PENTRU NOI

11:06 am, aprilie 23, 2011 în Despre Paște, Despre post, Patimile Mântuitorului de admin

Explicarea deniei din Sfanta si Marea Vineri a Patimilor Mantuitorului incheie ciclul de talcuiri la slujbele din Saptamana Mare.

Parintele Petroniu Tanase:“Sfinte, mantuitoare si infricosatoare, numeste Biserica Patimile Domnului. Cina cea de Taina din foisor este totodata si Cina despartirii: De acum, Domnul nu va gusta decat otet si fiere si cu gustul lor va muri; si nu se va mai odihni decat in sabatul cel mare al mormantului. In fata Sfantului Altar din Biserica Mare, care se afla acum in Gradina Maslinilor, se intinde o lespede mare, colturoasa, piatra pe care s-a rugat Domnul in aceasta noapte, cu lacrimi si sudori de sange, si pe care omenirea nu va inceta pana la sfarsitul veacului s-o spele cu lacrimile caintei si ale recunostintei. Iar afara, langa biserica, mai sunt inca opt maslini uriasi, odrasliti din tulpinile celor ce au fost martorii agoniei Domnului. In primele veacuri, crestinii din Ierusalim se adunau in foisorul Cinei, de unde mergeau, pe rand, la toate locurile Sfintelor Patimi. In fiecare loc se citeau cuvintele Evangheliei respective si se retraia infricosata drama. Cand se citea Evanghelia de la Ghetsimani si Golgota, strigatele si suspinul lor erau asa de mari, ca se auzeau pana la zidurile orasului. Si astazi, la Ierusalim se urmeaza aceasta sfanta traditie.

In Sfanta si Marea Vineri, Liturghia nu se savarseste, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum. Este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi. Ceasurile Imparatesti ne pun din nou inainte necuprinsa coborare si smerenie a Domnului, spaima si cutremurul intregii fapturi, Crucea cea datatoare de viata, credinta talharului, din care se impun invataturi de mare insemnatate pentru mantuirea noastra.

Nefericitul ucenic si vanzator va uimi de-a pururi lumea. Biserica va osandi fara crutare pe Iuda cel fara de lege, care nu a vrut sa inteleaga nimic din toate minunile Domnului si din toata dumnezeiasca invatatura pe care o auzise de la Invatatorul, pe care vanzandu-L pe bani, si-a agonisit spanzurare si moarte vesnica.

Dimpotriva, ridicarea talharului celui rastignit de-a dreapta Domnului ne umple sufletele de nadejde.

Vinerea Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales isi pierde dreptul de intai-nascut prin nelucrare si necredinta fata de Dumnezeu. Petru, ucenicul, se leapada de Invatatorul dintr-o nesocotita incredere in sine si numai cu amare lacrimi isi va putea spala greseala. Pacatoasa cea desfranata devine mironosita si toata lumea va vorbi de umilinta si cainta ei, iar talharul cel ucigas intra primul in Rai, prin smerenie si credinta. Toate aceste rasturnari ne umplu de cutremuri si de nadejde. Pacatul este o rana adanca nevindecabila; numai Dumnezeu putea s-o vindece si numai “prin rana Lui noi toti ne-am vindecat”.

( Articol preluat de pe Război Întru Cuvânt )

de admin

Cuvinte de folos despre Postul Mare și Paște

1:09 am, martie 8, 2011 în Cuvinte de folos, Despre Paște, Despre infranare, Despre post, Postul Sfintelor Pasti de admin

„…de fapt noi trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi (…) Toate acestea se petrec din cauza slăbiciunii noastre, din cauza imposibilităţii noastre de a trăi statornic în „credinţă, nădejde şi dragoste”, la acel nivel către care Hristos ne-a ridicat când a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa”. Pur şi simplu uităm toate acestea — atât de ocupaţi, atât de adânciţi suntem în problemele noastre cotidiene —, şi pentru că uităm, cădem. Iar din cauza acestei uitări totale, din cauza acestei căderi şi a acestui păcat, viaţa noastră devine din nou cea „veche” — neînsemnată, mohorâtă şi în cele din urmă zadarnică — o peregrinare lipsită de sens care este calea către un sfârşit fără sens.

Reuşim să uităm chiar şi moartea, iar atunci, pe neaşteptate, în mijlocul vieţii noastre „fericite” se apropie: înfricoşătoare, implacabilă, absurdă. Putem, din când în când, să recunoaştem şi să mărturisim feluritele noastre „păcate”, neîncetând totuşi să raportăm viaţa noastră la acea viaţă nouă pe care Hristos a descoperit-o şi ne-a dăruit-o. Cu adevărat, trăim ca şi când El nu ar fi venit niciodată. Acesta este singurul păcat adevărat, păcatul păcatelor, nesfârşita tristeţe şi tragedie a creştinătăţii noastre.

Dacă pricepem aceasta, atunci putem înţelege ce este Paştele, de ce este nevoie de Post şi ce implică acesta.”

Pr. Alexander Schmemann, Postul cel Mare