Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Maica Domnului.

de admin

Vrednicia rugăciunii către Maica Domnului

9:45 pm, ianuarie 9, 2011 în Cuvinte de folos, Despre milostenie, Maica Domnului, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Pentru că v-am vorbit oleacă de milostenie, să vă mai spun o istorioară. A fost un tâlhar mare în Antiohia. Şi a făcut tâlharul ăsta 99 de omoruri. Că şi atunci erau vestiţi tâlharii, care aveau multe crime. Dacă făcea 20-30 de omoruri, acela era tâlhar mai de mijloc. Dacă avea 100, acela era vrednic să comande mari bande de tâlhari. Dar el, când pleca la furat, scotea icoana Maicii Domnului şi o săruta. Şi zicea: „Maica Domnului, ajută-mă!” Poftim, crezi că Maica Domnului vrea să te ajute la rău? Dar iată ce-a făcut Maica Domnului cu dânsul! Ceilalţi râdeau de el: „Bă, ce 8

să te mai închini la Maica Domnului? Tu eşti un criminal!” Dar el zicea: „Măi, eu am auzit că are o mare putere Maica Domnului”.

Ca să vedeţi cât poate Maica Domnului. Şi într-o dimineaţă se scoală ei şi după ce au stat la masă cu fripturi, cu băuturi scumpe, fiecare a plecat în direcţia lui la prădat. El ascuţea sabia. „Straşnic, zice! Măi, astăzi trebuie să fac suta! Nouăzeci şi nouă am până acum”. Suta de omoruri. „Ce-oi întâlni în cale primul, acela-i de la Dumnezeu, îi tai capul, ca să am suta”. Şi a încălecat pe cal. Avea cai buni, că prăda în toate părţile Antiohiei. Era groaza lumii, Man tâlharul, pentru că ataca cu banda lui şi oraşe, lume multă, drumuri mari. Omora, sfărâma, prăda, batjocorea femei, era groaza lumii. Au încălecat pe cai şi fiecare a plecat în altă direcţie, fiecare opera pe direacţia lui. El a plecat prin munţi călare cu calul. Şi plecând el prin munţii Antiohiei, fără să observe, a greşit cărarea, că el se ducea pe o cărare să iasă de-a dreptul într-un sat, unde voia să dea o lovitură.

Şi greşind calul cărarea, a apucat-o în altă parte şi a dat de un pustnic. Voi ştiţi ce înseamnă pustnic? Un călugăr care trăieşte în pustie şi se hrăneşte numai cu ce găseşte el acolo. A nimerit la chilia pustnicului. Pustnicul avea peste 90 de ani, bătrân, foarte bătrân. Când la văzut Man – el a jurat că pe cine întâlneşte întâi, capul jos –, i-a zis: – Părinte, pregăteşte-te că îţi iau capul! Eu sunt Man tâlharul, ai auzit de mine? Auzise şi pustnicul. – Eu am jurat când am plecat de la banda mea şi trebuie să fac suta. Şi am să fac o sută de morţi cu capul dumitale. Ce eşti? – Sunt un preot bătrân, fiule. – De când stai aici? – De 70 de ani. Dar pustnicul, stând acolo, era înainte-văzător cu mintea. Ştiţi ce înseamnă înainte-văzător? Ca să vezi acum câţi draci sunt aici şi câţi îngeri. Oriunde sunt oameni, sunt şi draci şi îngeri. Şi să vezi şi gândurile fiecăruia, toate gândurile.

Asta înseamnă înainte-văzător. Mintea curăţită de rugăciune şi de post devine înainte-văzătoare. Darul străvederii se cheamă acesta. Pustnicul, când l-a văzut pe tâlhar că s-a dat jos de pe cal, i-a văzut mâna lui dreaptă ca de aur şi a înţeles că are ceva. Şi ce s-a întâmplat? Pustnicului tocmai îi secase atunci izvorul de apă. De nouă zile nu mai băuse apă. Ar fi băut apă, dar era bătrân şi alt izvor unde mai era apă era departe şi izvorul de aproape îi secase. Şi a zis: – Fiule, faci bine că îmi tai capul, că de acum ce mai este pentru mine viaţa? Am aproape o sută de ani. Dar fiule, dacă eşti bun, n-am băut apă de nouă zile. – Dar de ce, părinte? – Izvorul meu a secat şi nu mai pot să aduc apă şi mor de sete. Uite, eu mă voi ruga lui Dumnezeu pentru tine şi pe cealaltă lume, dacă înainte de a-mi tăia capul, o să-mi aduci o cănuţă de apă, să beau apă să mă răcoresc şi pe urmă poţi să-mi tai capul.

El, dacă era din fire milostiv, avea şi milă câteodată, cât era el de tâlhar. Şi zice: – Părinte, unde ţi-e vasul de apă? – Uite colo un vas de lemn. – Ştiu eu unde este apă. A luat vasul, a încălecat pe cal şi s-a dus, iar pustnicul a căzut la rugăciune. Se ruga pentru el: – Doamne, dă-mi mie sufletul acesta. Doamne nu-l pierde pentru câte răutăţi a făcut el, că uite, are şi milă. Vezi ce înseamnă milostenia? Şi s-a rugat pustnicul până a venit el cu apa. Şi s-a dat jos de pe cal: – Părinte, uite, ţi-am adus apă. Bea apă. Dar călugărul, după ce a băut, a zis: – Să-ţi dea ţie Dumnezeu mare plată în ziua cea mare a judecăţii, că m-ai răcorit. Şi atunci s-a întors inima tâlharului şi a zis: 9

– Părinte, nu te pot tăia pe sfinţia ta.

Dar voi găsi eu altul. Dar, părinte, dacă vrei, să-mi spui mie, oare mai este mântuire pentru mine, dacă eu m-aş întoarce la pocăinţă? Ai văzut ce a lucrat Dumnezeu pentru cănuţa cu apă, că acela s-a rugat: „Dă-mi, Doamne, mie, sufletul tâlharului acestuia”, iar Dumnezeu l-a ascultat, că era om sfânt. Şi zice: – Fiule, la Dumnezeu este iertare până la ultimul ceas, dacă se întoarce omul. – Părinte, se mai poate să mă mai ierte? Eu am 99 de omoruri şi am vrut să fac azi al o sutălea. – Opreşte-te, fiule, că mare e Dumnezeu. Adu-ţi aminte de împăratul Manase. 52 de ani a făcut un popor să se închine la idoli. Şi atunci n-a pierdut 99, ci a pierdut milioane de suflete. Şi dacă s-a pocăit, l-a primit Dumnezeu şi l-a făcut sfânt. – Este, părinte, mântuire după câte rele am făcut eu? a strigat tâlharul.

– Este, nu te deznădăjdui. – Dar, părinte, eu mai am 30 de tovarăşi tâlhari în peştera noastră. Şi am prădat şi avem mari bogăţii acolo. Iar pustnicul a zis: – Fiule, dacă mă duci pe mine până la peştera voastră, am să vă spun o mare taină. – Părinte, uite, am şaua şi calul. Te sui pe matale pe cal şi eu merg cu calul de căpăstru. Că nu-i prea departe de aici unde stăm noi şi avem peşterile. – Am să vă spun o mare taină spre folosul tuturor. Şi pe urmă, dacă vreţi să mă aduceţi tot aici, că eu aici vreau să mor, că nu mai trăiesc mult. Bietul tâlhar l-a luat în braţe pe pustnic. Era uşor ca o pană bătrânul. L-a pus pe şa şi mergea cu calul de căpăstru să-l ducă până la peştera lor tâlhărească. Şi când a ajuns acolo, ceilalţi veniseră cu prăzi şi au început a râde: – Uite, băi, comandantul nostru a zis că se duce să facă o sută de morţi şi vine cu un călugăr.

Călugărul era bătrân, cu barba până la brâu. Dar comandantul a zis: – Tăceţi din gură! – De ce ai adus bătrânul ăsta aici? – Băi, mare taină am păţit eu astăzi. Luaţi bătrânul ăsta – că ei pregătiseră masa – şi duceţi-l în camera aceea şi să stea liniştit. – Dar de ce ai adus bătrânul ăsta aici? – Mare taină are să ne spună el nouă. Şi au stat la masă. Mâncau cărnuri, fripturi, nu ştiau ei ce-i acela post. Şu cum stăteau la masă, a luat comandantul de tâlhari o porţie de pâine şi un pahar de vin curat şi a zis: – Du-te şi dă-l la pustnicul acela care l-am adus, că el n-a băut de 70 de ani, de când e în pustie. Şi spune-i că am spus eu să guste oleacă din vinul ăsta şi din pâinea asta, până stăm noi la masă Şi-i duce. Bătrânul, săracul, stătea la rugăciune. Şi când a văzut că a avut milă de el, a zis: „Doamne, nu m-am înşelat.

Vezi că are milă. Dă-mi sufletul acesta. Câte rele a făcut, iartă-l, pentru îndurările tale cele fără de margini”. Şi cu putere se ruga pentru el. Iar după ce au stat la masă – erau toţi acolo –, a zis comandantul: – Ia adă, măi, pustnicul încoace. Că el a zis că dacă îl aduc la peştera noastră tâlhărească are să ne spună o mare taină. Călugării aceştia care stau prin pustie ştiu mari taine. Şi l-au adus şi i-au dat un scaun. – Ei părinte, noi suntem treizeci şi ai spus că ne zici o mare taină. Dar un tâlhar, un bandit tânăr care slujea la masă, când a venit pustnicul, ba fugea încolo, ba fugea dincolo, punea pe masă şi fugea. Călugărul, când a venit, a văzut că toţi stau, dar acela fuge. Şi atunci zice: – Ia chemaţi pe bucătarul vostru încoace. Şi când l-au chemat în faţă pe bucătarul lor, pustnicul a zis: 10

– În numele Preasfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, te leg să stai pe loc, să spui cine eşti tu, de ce ai venit aici şi până când stai aici.

I-a zis aşa pentru că bucătarul lor era diavol. De 11 ani era acolo şi le slujea dracul la bucătărie, la banda asta de tâlhari. Şi atunci acela zice: – Părinte, nu mă lega. – Taci, nu te clinti deloc. Te arde puterea Sfintei Cruci. Cine eşti tu? De când ai venit aici şi până când vrei să stai aici? Şi atunci el a început a mărturisi cu glas tare şi toţi tâlharii erau atenţi: – Eu sunt diavol şi sunt trimis de satana. Am venit aici să iau sufletul comandantului tâlharilor şi să-l duc în iad. – Şi până când stai aici? – Până în ziua în care nu se va ruga el la Maica Domnului şi n-a face milostenie. Două fapte bune pentru care nu mă pot apropia de el: se închină la Maica Domnului şi poartă icoana ei la dânsul şi când vede un om necăjit face milostenie. Pentru aceste două fapte bune nu-i pot lua sufletul lui, iar în ziua când a uita să facă acestea, îi pot lua sufletul şi să-l duc în gheena, că se teme satana să nu-l piardă, pentru aceste două fapte bune.

Ai auzit ce face milostenia şi rugăciunea către Maica Domnului? Când a auzit comandantul, a sărit? – Cum, părinte, aista-i diavol? Dar el ne slujeşte bucătar de 11 ani aici. – Ehei, fiule, ăsta nu pândeşte numai sufletul tău, ci şi pe al celorlalţi tâlhari şi vă ia sufletul la toţi, că voi prădaţi şi faceţi răutăţi. Şi Dumnezeu m-a trimis aici că vă scot din gheena pe voi. Şi atunci toţi tâlharii au zis: – Părinte, e diavol? Nu vezi că-i om? Atunci a zis pustnicul către diavol: – Ia să te arăţi tu oleacă aşa, numai cât să nu moară de frică. Că un diavol dacă se arată cum este el, toţi murim de frică, atât e de urât. – Arată-te aşa ca să te cunoască că nu eşti om. Şi când s-a făcut ca un leu, scoţând pară de foc pe gură şi cu ochii ca şi cărbunele, şi când a mugit o dată, toţi tâlharii au căzut cu faţa la pământ, încât nu se puteau ridica de jos.

– Părinte, murim de frică. Dar părintele râdea de ei: – Ăsta-i bucătarul vostru, ce vă temeţi, măi? Nu vă făcea mâncare bună? – Dar ce mâncare şi băutură bună vă dădea?! Câţi ani ai slujit? – 11 ani de când le slujesc trimis de satana ca să le iau sufletul – întâi comandantului de tâlhari şi apoi ăstora. Şi au zis bandiţii, cu faţa la pământ: – Părinte, dacă îl duci de aici, toţi ne pocăim. Nu ne mai trebuie tâlhării, nu ne mai trebuie nimic. Dacă unul e aşa de urât, dar ce-i în iad, unde-s miliarde? Şi atunci a zis pustnicul către drac: – Ia ascultă, măi. În numele lui Iisus Hristos, pleacă în gheenă! Şi s-a făcut ca un fulger, nu l-au mai văzut. Şi au rămas cu pustnicul. Şi le-a zis: – Ridicaţi-vă, fiilor. Le amorţiseră mâinile, picioarele. Şi le-a zis: – Aţi văzut cine era bucătarul vostru? Satana de 11 ani.

Ca să vă ia sufletele, întâi al comandantului şi apoi ale voastre. Şi aţi auzit de ce nu poate să le ia? – Vai, părinte, de acum purtăm şi noi icoana Maicii Domnului, ne rugăm, postim şi noi, facem milostenie. – Fraţilor, tot ce aţi adunat din jaf să daţi la săraci, la văduve şi la necăjiţi. Voi duceţi-vă şi vă pocăiţi şi luaţi şi faceţi milostenie, iar dacă vreţi să fiţi iertaţi mai repede, intraţi în mănăstire şi vă faceţi călugări. Dacă nu, chiar de veţi fi la ţară, să vă mărturisiţi curat la duhovnic, să puneţi 11

început bun şi să nu mai faceţi ce aţi făcut. Iar tu, comandantule de tâlhari, să mai prazi. – Eu, părinte, să mai prad, după ce am văzut pe satana? Nu! – Taci, eu vreau să te scot pe tine. Tu să mai prazi, dar să păzeşti ascultarea care îţi spun: În cele douăsprezece praznice de peste an – Schimbarea la faţă, Sfânta Măria Mare, Duminica Mare, Ispasul, Paştile…

– să nu porţi arme la tine şi să nu mai faci moarte de om. Dar să mai prazi cât îţi trebuie ţie hrană şi îmbrăcăminte. – Părinte, nu mai fac, mă duc la pocăinţă. – Nu, rămâi la peşteră. – Părinte, mi-e urât aici. Dacă e diavolul aici, nu mai pot sta aici. Că ei acum au prins frica de draci. – Stai pe aici, zice, că ai icoana Maicii Domnului şi nu pot să se apropie de tine. Şi să nu porţi arme la tine şi cine va vrea să-ţi facă rău în zilele acelea, să te predai. Să nu te mai aperi. Aşa i-a dat canon comandantului de tâlhari, dar lor le-a spus: „Plecaţi la pocăinţă”. Şi ei sau dus şi au împărţit aur, argint, haine, câte aveau ei, tot au dat de pomană. Unii s-au dus şi s-au făcut călugări, alţii s-au dus în lume şi au lăsat păcatul, că au văzut pe dracul cu ochii lor.

Iar pustnicul a rămas acolo. Şi i-au zis: – Părinte, dar dumneata ce faci? – Pe mine luaţi-mă, fiilor, şi mă duceţi de unde am venit, că eu nu mai am mult de trăit. Şi l-au suit pe cal şi l-au dus la peştera lui. Iar comandantul a rămas şi a început a plânge: – Vai, Maica Domnului, vrei să mă scoţi pe mine din iad, se poate una ca asta? Un om care am făcut atâtea omoruri! Şi plângea şi se ruga. Şi potera din Antiohia îl căuta şi se temea foarte tare de el, că acesta era Man tâlharul, cel mai mare tâlhar din părţile acelea, şi avea atâţia tovarăşi. Şi a dat odată peste dânsul, dar era într-o zi când el nu purta arme, era în ziua de Sfântă Măria Mare. Şi el a ridicat mâinile şi a zis: – Măi, fraţilor, veniţi şi mă prindeţi, că nu mai am arme. Dar aceia: – Măi, ăsta şi sub limbă are arme.

El anume te cheamă, dar bandiţii lui poţi să ştii de pe unde sunt acum? Ei ne fulgeră pe noi pe departe şi gata suntem. Şi se temeau să se apropie. Dar odată, ei pândindu-l aşa, îl găsesc într-o poiană, în alt praznic, tot al Maicii Domnului, în Sfântă Măria Mică. Stătea şi se ruga. – Măi, aista-i Man tâlharul. Uite, domnule, că se roagă. Stai! – Stau. – Mâinile sus! Unde ţi-s armele? – N-am arme! – Unde ţi-s tovarăşii? – S-au dus la pocăinţă. Şi le-a zis de departe: – Am dat de un pustnic mare care ne-a sfătuit să ne predăm şi eu nu mai prad toată viaţa. Vreau să sufăr mii de morţi numai să-mi mântuiască Dumnezeu sufletul. Prindeţi-mă că n-am arme. Ei s-au uitat întâi în stânga, în dreapta, şi au zis: „Măi, n-are arme”.

Dar nu era nici patruzeci de zile de când fusese întâmplarea cu călugărul. – Măi, n-are măi, nu-i nimeni pe lângă el. – Uită-te colo în pădure. – Nu-i nimeni. – E o taină aici, ia să-l prindem. Şi atunci au îndrăznit şi s-au apropiat şi au pus mâna pe dânsul: – Hai la ighenom (adică la prefect). – Merg oriunde. Să nu vă temeţi de mine, că vreau să mor de o sută de ori, că multe rele am 12

făcut. – Dar cine v-o învăţat pe voi aici să vă pocăiţi? – Am dat de un mare sfânt părinte în munţii ăştia. Şi el ne-a spus să ne pocăim şi am văzut şi pe diavolul cu ochii noştri. Ei credeau, dar cu rezervă, că era hoţ. L-au dus la Antiohia şi l-au băgat într-o temniţă mare. Ziceau: „Nu-l judecăm până nu-i prindem pe ucenicii lui – credeau că ceilalţi pradă –, ca să facem un proces mare să vedem cât a operat el, că a făcut prădăciuni mari”.

Dar el a zis: – Nu vă bateţi capul, că aceia s-au dus la pocăinţă. Pe unde s-or fi dus, nu ştiu. Şi l-au dat la închisoare şi el scotea icoana Maicii Domnului şi plângea. Şi avea cinci batiste şi atâta a plâns, că acelea s-au făcut numai apă, au putrezit de lacrimile lui. Şi iată, când s-au împlinit patruzeci de zile, l-au scos la judecată. Şi a venit călăul cu sabia trasă, că era pedepsit cu tăierea capului. Şi l-au întrebat pe ighemonul: – Cum de te-ai predat tu? – Domnule, nu m-am predat decât de frica lui Dumnezeu. Uite aşa am dat de un pustnic şi uite aşa ne-a arătat pe diavolul şi uite aşa a fost. Şi au început să creadă, că erau creştini pe atunci, era în timpul împăratului Anastasie, care a fost pe vremea Sfântului Simeon Stâlpnicul. – Domnule, omul ăsta s-a predat de bunăvoie şi a fost pedepsit cu mare foamete la temniţă.

Dar el mânca foarte puţin, numai plângea şi se ruga la Maica Domnului să-i ajute în vremea morţii. Şi atunci a dat ordin ighemonul: – Scoateţi-l de aici şi duceţi-l în cutare loc (unde-i executa, că era o râpă, o prăpastie, ca să le taie capetele). Dar el a spus: – Vă rog, nu-mi tăiaţi capul până când nu aduceţi pe duhovnicul meu. – Dar unde stă? – Uite, în cutare munţi, în cutare loc. Şi au trimis repede şi l-au găsit. Nu murise încă bătrânul. Dumnezeu l-a ţinut pentru ajutorul tâlharului. Şi când l-au adus aceia cu mare cinste, au zis: – Într-adevăr, domnule, tâlharul ăsta a avut mare fericire. Ce bătrân venerabil a găsit el în pustie! Şi a întrebat ighemonul: – Părinte, acest tâlhar s-a pocăit? Este adevărat? – Da, fiule. Le-a slujit dracul de bucătar şi a vrut să-i ducă pe toţi în gheena.

Dar fiindcă a avut milă de mine, mi-a adus apă, că muream de sete, şi n-a vrut să mă taie, Dumnezeu şi-a întors mila spre el. – Uite, părinte, el de când stă la închisoare numai plânge, nu mănâncă aproape nimica. – Nu-i tăiaţi capul, zice, până nu-l mărturisesc. L-a luat deoparte şi el s-a mărturisit din mica lui copilărie. Tot ce a făcut el, cât şi-a adus aminte, cât a plâns acolo în temniţă. Şi pe urmă a chemat duhovnicul pe călăii care trebuiau să-i taie capul, că era condamnat la moarte. – Acuma lăsaţi-l să se roage trei ceasuri. Dar când se ruga, el uda pământul cu lacrimi. Aceia n-au avut răbdare, a scos unul sabia, dar când l-a lovit, sabia s-a îndoit ca ceara şi s-a dus în jurul gâtului lui. Nu l-a putut tăia, pentru că nu se terminase rugăciunea. – Părinte, nu-l putem tăia, e vrăjitor.

– Nu e vrăjitor. El acum se roagă. El s-a mărturisit la mine de tot ce a făcut ca om în viaţă, şi rugăciunea lui e înainte de sfârşit. Nu-l puteţi tăia până nu termină rugăciunea. – Dar când o termină? Trei ceasuri s-a rugat singur. Când s-au împlinit trei ceasuri, ei l-au lovit cu sabia, i-au tăiat 13

capul, iar de pe grumazul lui a zburat un porumbel alb, care avea trei batiste legate de un picior şi două ce celălalt picior. Cele cinci batiste cu care a fost el în închisoare, care erau pline de lacrimi, cum a plâns el atâta la închisoare. Şi a văzut duhovnicul, că era înainte-văzător, că atunci când a ajuns sufletul tâlharului – porumbelul – la vămi, când puneau îngerii batistele în cântar, îi ridicau pe draci în sus, că erau mai grele pocăinţa şi lacrimile tâlharului decât fărădelegile lui. Şi a trecut în ceruri. Şi în loc să curgă sânge din grumazul tâlharului, a curs lapte, ca la unii martiri, cum a fost la Sfântul Pantelimon.

Aşa s-a săvârşit în pocăinţă sfântă Man, tâlharul Antiohiei. Pentru că a purtat icoana Maicii Domnului şi s-a rugat Maicii Domnului şi a făcut milostenie. Şi am vrut să auziţi şi această istorie sfântă, ca să vedeţi că Dumnezeu primeşte pe om la pocăinţă până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima, dacă cinsteşte pe Maica Domnului, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu, şi dacă face milostenie. Amin.

de admin

Biserica nu este de ieri, de alartăieri – Părintele Cleopa

1:27 pm, decembrie 27, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Erezii, Maica Domnului, Părintele Cleopa de admin

Părintele Cleopa

Părintele Cleopa

– Parinte Cleopa, care este adevarul despre Maica Domnului, ca sectarii zic ca Maica Domnului ar mai fi avut si alti copii, dupa cuvantul din Evanghelie: …Te cauta mama Ta si fratii Tai…?

– Peste tot in Orient, dar in special la iudei, cuvantul „frate” se folosea si in inteles mai larg, de „var”. Maria lui Cleopa, care era cumnata lui Iosif, ca-i sotia fratelui sau, a avut copii pe cei care se cheama „fratii Domnului”, pe Iacov, pe Iuda, pe Iosi si pe Simeon, despre care spune Evanghelia. Deci ei daca sunt fii Mariei lui Cleopa, si batranul Iosif o ia pe Maica Domnului spre pazire, cu porunca Proorocului Zaharia – ca Iosif cand a luat-o avea peste 70 de ani –, atunci baietii ei vin veri cu Mantuitorul. Eu am facut o carte si am aratat dupa Evanghelie care sunt fratii Domnului.

Iar blestematii de sectari, cand aud de fratii Domnului, parca turbeaza. Dar oare n-auzi tu ce spune Evanghelia? Si s-a inchinat ei Arhanghelul Gavriil din cer. Acela se inchina Maicii Domnului si blestematii de sectari nu vor sa se inchine. Si i-a zis cand a venit la Buna Vestire: Bucura-te, ceea ce esti plina de daruri, Marie, Domnul este cu tine! Daca arhanghelul Gavriil din cer, mai-marele voievod, o lauda si-i zice, nu ca are un dar, ci ceea ce esti plina de daruri! Daca avea sa nasca pe Mantuitorul lumii, cine poate fi mai sfant? Si-i spune de nastere, iar ea intreaba: Cum va fi mie aceasta, ca eu de barbat nu stiu? Si atunci insusi Arhanghelul Gavriil ii spune: Duhul Sfant va veni peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri, pentru aceea si Sfantul care se va naste din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu si-i va da Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tatal Sau, si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.

Arata de imparatia cea duhovniceasca a Mantuitorului, ca dupa trup Maica Domnului se trage din David. Si nu spune in Psaltire: Din rodul pantecelui tau voi pune pe scaunul tau? Maica Domnului a fost stranepoata lui David Proorocul. Deci iata, vedeti ca dupa trup se trage din fiul lui David, fiul lui Avraam. Iar dupa duh: neamul Lui cine-l va spune? zice Isaia. S-a nascut mai inainte de toti vecii din Tatal, ca-n Iisus Hristos se intalnesc doua firi: dumnezeieasca si omeneasca, intr-un singur ipostas. Se naste mai inainte de toti vecii din Tatal si sub vremi din Preacurata si Preasfanta Fecioara Maria. Si auzi cum hulesc nebunii acestia! Arhanghelul vine din cer si i se inchina si-i aduce veste trimisa din cer, ca va fi maica lui Emanuel. Iar Isaia spune: Iata, ferioara va lua in pantece si va naste fiu, si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste «cu noi este Dumnezeu». Deci Maica Domnului nu-i Nascatoare de Hristos, cum hulea Nestorie, ci de Dumnezeu, ca Emanuel este Dumnezeu.

Si aceasta Nascatoare de Dumnezeu, Preacurata Fecioara Maria, care-i imparateasa heruvimilor si a serafimilor, ea a proorocit ca va fi cinstita de toate neamurile. Cand s-a dus la Elisabeta, ce-a zis? Ca mi-a facut mie marire Cel puternic, ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile. Toate popoarele lumii o cinstesc! Numai Biserica Catolica are 750.000.000 de oameni pe glob si Maica Domnului este foarte cinstita de ei, si-n Biserica Ortodoxa de 450.000.000 si in toata lumea, si sectele astea blestemate au luat-o razna dupa capul lor. „Ca nu trebuie Maica Domnului cinstita, ca nu trebuie icoana Maicii Domnului, ca nu trebuie…”. Dar cum nu trebuie cinstita icoana? Ce-a fost Hristos? Ce spune marele Apostol Pavel? Raza slavei Tatalui si chipul ipostasului Lui. Ce intreba Filip? Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne va ajunge noua! Iar Mantuitorul spune: Filip, atata vreme fiind cu mine, n-ai cunoscut ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cine m-a vazut pe mine, a vazut pe Tatal.

Ei zic ca pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut. Da. Nu L-a vazut dupa fiinta. Dar cand S-a imbracat in trup, n-au vorbit cu El? N-a stat la masa cu popoarele? Nu L-au vazut si rastignit? Si-n biserica, nu L-au vazut facand minuni si pe Tabor si-n toate partile? Iata cata nebunie au ei! Noi nu zugravim pe icoane esenta, adica fiinta lui Dumnezeu, ci cum a voit sa se arate El lumii. N-a fost prunc? Nu S-a nascut in Betleem? Nu I-au adus magii daruri? N-a fost in biserica la 12 ani? N-a fost la Iordan la 30 de ani, cand a venit Duhul Sfant in chip de porumbel? Sectarul te intreaba: „De ce faci pe Dumnezeu ca om batran cu barba alba, ca pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut?” Mai, omule stricat la minte, nici heruvimii nu-L vad nici acum, nici nu L-au vazut vreodata ce este, ca fiinta lui Dumnezeu este inaccesibila mintii omenesti sau ingeresti.

Ca daca ar fi cuprins de minte, n-ar fi Dumnezeu. El este nescris imprejur de vreo minte rationala din cer si de pe pamant. Dar cum a voit El sa se arate sub vremi, toti Il stiu. Lui Avraam i se arata in chip de trei ingeri, la stejarul Mamvri, lui Moise i se arata pe Muntele Sinai de doua ori, lui Daniil Proorocul i se arata la raul Ulai, lui David i se arata, la cei trei tineri in chip de ingeri, si inca de cate ori. Si de cate ori se arata Dumnezeu, Isaia zice: Iata, eu am vazut pe Dumnezeu pe scaun inalt si preainaltat si serafimii stateau imprejurul Lui, sase aripi la unul, sase aripi la altul; cu doua isi acopereau fetele, cu doua picioarele si cu doua zburau si stigau: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Lui. Auzi cum L-a vazut Isaia? O, ticalosul de mine, ca mai inainte am vazut pe Dumnezeu, pe Cel ce stapaneste pacea si lumina cea neinserata.

Unde esti, sectarule, sa-ti arat Biblia, ca spune ca proorocii au vazut pe Dumnezeu? Iar Ioan Botezatorul nu L-a vazut la Iordan? N-a auzit glasul Parintelui? Acesta este Fiul Meu Cel iubit. N-a vazut pe Duhul Sfant in chip de porumbel? N-a pus el mana pe crestetul Fiului? Iata toata Sfanta Treime! Am vazut in Sfantul Munte Athos mana Sfantului Ioan, care s-a atins de crestetul Mantuitorului. Este intr-un toc de aur la Manastirea Dionisiu. Este cumparata de imparatul Romano, care a adus-o din Ierusalim. Aceasta mana are o mireasma deosebita, cand se deschide racla! La Boboteaza se pune apa de izvor curata intr-un cazan de argint si face minuni. Nu baga Sfanta Cruce, ci mana Sfantului Ioan. N-am fost acolo? Nu le-am vazut toate? Sa vina sectarii la biserica din Ierusalim sa vada Sfanta Lumina din cer, cand vine. Sa vada ei ca in Biserica lui Hristos este taina si putere, nu in casele lor care le fac ei aiurea, de cand s-au rupt de Biserica si au luat-o razna.

Acestia se cheama neghinele tarinii. Doamne, n-ai semanat samanta buna in tarina Ta, dar de unde are neghine? Zice: un om vrajmas a facut acestea, diavolul. Pai Bisericii nu-i pasa de atatea secte, ca sectele au fost de cand e Biserica. Aceste secte care sunt acum, nu existau acum o suta de ani sau doua. Biserica s-a luptat la inceput in secolul I cu secta nicolaitilor, pe urma cu secta gnosticilor. Neognosticii in timp de o suta de ani. Pe urma au aparut in secolul II montanistii, catafrigii, pepuzienii. Unde mai sunt acum? In secolul IV arienii, apoi macedonenii care huleau pe Duhul Sfant. Pe urma nestorienii, dioscorienii, monofizitii in secolul V. In secolul VI origenistii; in secolul VII monotelitii; in secolul VIII iconoclastii, care se luptau impotriva sfintelor icoane. Biserica, ca o corabie, le-a dat la o parte aceste gunoaie. Ce-i pasa ei de secte? Daca Mantuitorul i-a spus lui Petru: pe aceasta piatra Biserica voi zidi si portile iadului pe dansa nu o vor birui.

Portile iadului sunt gurile sectarilor, asa le talcuieste marele Atanasie. Cate secte sunt! Acestea au iesit ca ciupercile dupa ploaie. Toate sectele sunt buruieni crescute la umbra Bisericii. Ele nu rezista mult. Bunaoara baptistii, care-i cea mai veche secta, are acum 13 ramificatii in tara la noi. S-au impartit in 13 pe urma-i pieirea lor, ca s-au despartit de trunchi. Biserica-i Trupul lui Hristos, spune Apostolul, nu? Mantuitorul ce-a spus? Toata mladita care ramane intru Mine aduce roada multa, si care nu ramane, se taie si in foc se arunca. Daca-i vedea un copac inflorit pana sus, sau cu roade, si deodata s-ar rupe o ramura si ar cadea jos, mai rodeste aceea? Aceea se usuca si se da in foc. Asa-i cu cei care s-au despartit de Biserica.

Cate secte au fost! Eu am istoria lor. Dar ce, aici am pus numai 56 de secte, ca iesea cartea prea mare, Calauza in credinta Ortodoxa.

Asa le-a dat Biserica la o parte, ca gunoaie de pe apa, ca Biserica este intemeiata de Hristos, piatra cea din capul unghiului. Biserica-i intemeiata pe temelia propovaduirii proorocilor si a apostolilor, piatra cea din capul unghiului fiind Insusi Hristos. Biserica are Pidalionul. Stiti voi ce carte este aceasta? Asta-i carma Bisericii. Pidalion pe greceste sau „carma corabiei” (Aici parintele arata imaginea din carte). Si iata aici Biserica cum este! Hristos la carma. Aici sunt Sfintii Parinti care stau in biserica. Mantuitorul cu mana pe fraiele carmei. Biserica. Ce scrie aici? Uite Sfanta Treime: „Intru slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, Unuia Dumnezeu”. Pidalionul, sau carma corabiei, care cuprinde canoanele Bisericii universale: ale Sfintilor Apostoli, 85 de canoane, ale Sinoadelor Ecumenice, cele sapte a toata lumea si cele 11 locale, si toate izvoarele Bisericii de 2000 de ani sunt aici.

Dumneavoastra credeti ca Biserica au condus-o niste panglicari de astia? Biserica are Taine, are radacini de nezdruncinat.

Nu vezi cati s-au ridicat contra ei? 12 saraci apostoli au plecat din Ierusalim, pescari si vamesi. „Fara toiege au plecat, si toata lumea au pastorit. Fara traista au plecat, si toate averile au mostenit”, ca era Dumnezeu cu ei. Ca i-a ales Hristos si le-a zis: Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus! Si i-a trimis in toata lumea. Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu nu da inapoi, merge inainte. Iar sectele stiti ce sunt? Neghine prin grau. Ele apar si dispar. Tine 50 de ani o secta, 60, si s-a dus. Biserica o da la o parte. Biserica este condusa de Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, ca El este Cap al Bisericii! Biserica este Trupul lui Hristos. Si de aceea vreau sa spun, sectantii o iau razna in toate partile. Unul are o idee, altul alta, cica: „Voi faceti pe Dumnezeu cu barba? Dumnezeu nu-i compus”. Da-L facem dupa cum a voit sa se arate.

Unde spune in Scriptura ca Dumnezeu este cu barba alba? Ce spune Daniil? Iata, eu, Daniil, priveam intru vedenia noptii, si vederile capului meu m-au inspaimantat pe mine. Iata privind, deodata Cel vechi de zile a sezut, pana cand au fost asezate scaunele si cartile s-au deschis; mii de mii Ii slujeau si miliarde de miliarde stateau inaintea Lui! Judecatorul S-a asezat si cartile au fost deschise. Un rau de foc se varsa si iesea din el; imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capului Sau curat ca lana. Asa L-a vazut Daniil, in chip de om batran. Hristos a fost tanar cand a predicat Evanghelia, avea 30 de ani, ca n-avea voie nimeni sa iasa la propovaduire pana la 30 de ani. Iata, tanar Il facem. Duhul Sfant se arata in chip de porumbel, spune Evanghelia, asa Il facem. Nu ce este dupa fiinta Dumnezeu, ca aceea nu o poate zugravi nimeni, ci cum a voit sa se arate sub vremi pentru mantuirea noastra.

De aceea Biserica nu-i de ieri, de alaltaieri s-o invete sectarii. Biserica are mii si milioane de sfinti. Eu am fost la Roma, mai fratilor. Am vazut Coloseumul unde au patimit milioane de martiri timp de 313 ani, pana la Edictul din Milan. Am vazut cangile de fier, unghiile de fier cu care ii scrijeleau pe martiri. Am vazut custile unde erau inchisi leii si panterele si tigrii care-i mancau pe crestini. Stiti voi prin cate sangiuiri si morti s-a pecetluit Biserica lui Hristos? Si acum vin niste spurcaciuni de astea si strica adevarul, cai cum zic ei! Stai oleaca! Biserica si-a varsat sangele prin milioane de martiri. Avem 14.966.000 numai de martiri, afara de ierarhi si cuviosi si sfinti, pustnici si sihastri facatori de minuni si marturisitori. Dumneavoastra stiti ce-i aici, dar eu am fost acolo. Eu am calcat pe acolo pe unde spune Biblia si le-am vazut si ochii. Mie nu trebuie sa-mi spuna cineva. Eu le-am vazut cu ochii.

Sa se duca sa vada Sfanta Lumina cum vine in biserica. Nu vine in capistea baptistilor sau a penticostalilor. S-o vada acolo cand vine, si o vad sute de mii de oameni. Si cate aclamatii sunt acolo! Am luat un magnetofon si s-au inregistrat. Ce face lumea cand vine Sfanta Lumina in Biserica! Cum apare? Sfanta Lumina vine sambata la ora unu si un sfert. Sfanta Lumina nu reprezinta invierea la noi pe pamant, ci pogorarea in iad, ca trebuia sa se implineasca proorocia lui Isaia: cei ce sedeau in intuneric si in umbra mortii, lumina va straluci peste voi; cei ce sedeau in intuneric si in umbra mortii, va veni peste voi lumina mare. Sambata Mantuitorul a fost in iad cu sufletul. La noi cand a inviat la miezul noptii, a inviat cu tot cu trup, duminica, dar la ei a fost numai cu sfletul si i-a scos. Vine armata si mentine ordinea, ca daca nu, s-ar omori oamenii acolo unul pe altul. Se ingramadesc toti. Armata este de mare folos acolo.

Cand intri te intreaba: „Ce esti? Catolic? Armean? Ortodox?” Si te asaza dupa confesiune. Dar nu iese pana nu incepe slujba Duminicii. La Lumina lina, la Vecernia Duminicii, iese in biserica. Ca se pecetluieste Mormantul Domnului cand patriarhul citeste Evanghelia aceea: si au pecetluit mormantul impreuna cu custodia. A venit si armata si au pus pe Mormantul Domnului si apoi pune vata pe lespedea Sfantului Mormant si se sting toate candelele. Ramane toata lumea pe intuneric, cu un manunchi de 33 de lumanari in mana, numai cu lumina care se vede de la zi. Se roaga patriarhul in genunchi, toti arhiereii imbracati. Si vine un fulger pe deasupra catapetesmei bisericii, incet-incet-incet, – pana acum venea un nor albastrui –, iar cand se atinge de Mormantul Domnului, se aprinde vata aceea. Sfanta Lumina cand vine nu te frige. Dupa ce-a luat contact cu materia, peste cateva minute se infierbanta. Si cand vine Sfanta Lumina vata se aprinde toata, si candelele se aprind singure, toate odata.

Iar cei de sus, de la galerie, nu se mai coboara, ca se aprind lumanarile singure in mana lor. Si atunci vine armata si deschide usile Mormantului Domnului din altarul sfintelor mironosite. Atunci patriarhul, purtat si de armata si de diaconi, ia niste vata de aceea aprinsa si o pune in niste cutii cu manere si cu garuri si se duce si striga in trei limbi: veniti de luati lumina. Si apoi incep cantarile Hristos a inviat. Sute de preoti si arhierei inconjura sfanta bisericuta. Este o bisericuta mica in cea mare, unde-i Sfantul Mormant. Si cand incep corurile sa cante, nu mai stii, esti pe pamant sau in cer. In atatea limbi se canta Hristos a inviat. Este ceva care te ridica de pe fata pamantului. Uiti cu totul. Si tine cantarea de la Vecernia de sambata pana duminica dimineata. Intr-una-i cantare si slujba; zeci de cadelnite, cadesc diaconii in toate partile bisericii. Ce minuni mari sunt acolo! Si blestematii astia de sectari vad minunile lui Dumnezeu, ca vine Sfanta Lumina din cer, si ei nu cred.

Ca el vrea sa aiba biserica lui deoparte, ca el ii mai bun decat Biserica, ca el stie mai mult decat Biserica. Biserica-i de 2000 de ani si ei au aparut acum ca ciupercile dupa ploaie. Ca el stie multe! Cu Biblia in mana se duce in iad, ca n-o cunoaste. Scriptura se talcuieste in multe feluri, nu asa cum cred ei. Numai cei ce au darul Duhului Sfant pot. Deci asta va spun: tineti-va de Biserica. Ca Biserica a intampinat nu numai erezii de astea! Ehei, luptele cu arienii, cu urmasii lui Arie, cu Macedonie, cu Salelie, cu Nestorie, si Eutihie, cu Dioscor, cu Origen, cu protopaschitii, quartodecimanii. Mama, cate secte! Asa le-a dat Biserica deoparte. S-au stins, in 50-60 de ani, 20, alta mai mult, alta mai putin, iar Biserica ramane, caci Capul ei este in ceruri, Hristos. Deci va spun: tineti-va de Biserica, ca Biserica nu s-a intarit prin cuvant, ci prin putere.

Cate milioane si miliarde de minuni au facut sfintii mucenici in fata imparatilor pagani! Ii dadeau la fiare, si in loc sa-i manance, le lingeau picioarele. Ii baga in caldari cu smoala topita, cum a fost la Sfantul Mucenic Pavel, si ii intreba: „Nu cumva s-a racit smoala?”, dar caldarea clocotea, ca dedesupt era foc mare. Si a luat oleaca si cand a dat pe ostasi i-a ars de tot, numai din cativa stropi. Cand vedeai dumneata omul gol ca-l baga in cazane de arama clocotite si el sta trei zile si fierbe, daca era de otel si se topea, nu puteai ramane impietrit. Asta-i Biserica. Biserica lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere. S-a dovedit cu milioane si milioane de minuni Biserica. Si martirii au facut atatea minuni si semne, ca au atras milioane, cum zice Tertulian: „Azi au marturisit doi in arena, care erau scosi la moarte, si 2000 au crezut in Hristos”, ca vedeau minuni mai presus de fire.

Deci sa stam bine, sa luam aminte: suntem crestini care credem drept in Sfanta Treime, in Prea Curata Fecioara Maria si in toti sfintii. Pururea sa ne rugam Maicii Domnului si la toti sfintii, sa mijloceasca la Mantuitorul mantuirea noastra, iertarea pacatelor si viata de veci. Amin.