Smerenia izvorăşte din măreţia şi bogăţia spirituală, după cum spicul bogat în boabe stă totdeauna cu fruntea plecată spre glia căreia-i mulţumeşte… smerenia creştină este întotdeauna plină de demnitate. Ea nu-l umileşte, nu-l micşorează, nu-l înjoseşte pe om, ci dimpotrivă, îl umple de forţă, îi dă tărie să întâmpine cu fruntea senină, ignoranţa trufaşă, răutatea îngâmfată…

Sursa: Fabrica de Ganduri Bune

“Se spune ca la un parinte s-a dus cineva si i-a zis: “Parinte, pe mine ma lupta dracii!” Si cuviosul a zis: “Nu se poate, frate, pe tine sa te lupte dracii! Nu se poate, zice el mai departe, pentru ca dracii se lupta cu oameni mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne lupta patimile noastre si acestia-s dracii nostri: patimile noastre.”