Despre îndulcitorii artificiali
9:29 pm, martie 2, 2011 în Alimentație sănătoasă de admin
Indulcitorii artificiali fac parte din alimentatia noastra de zi cu zi, uneori chiar fara sa stim. Deserturile, gumele de mestecat, sucurile, cafeaua instant, vitaminele masticabile, inghetata, gelatina, bomboanele, iaurturile, aproape toate produsele dietetice, numite “light” (usoare), nu sunt nicidecum o alegere inteleapta.
Indulcitorii artificiali sunt substante chimice ce indulcesc la fel ca zaharul, dar cu mai putine calorii. Intrucat indulcitorii sunt mult mai dulci decat zaharul, este nevoie de o cantitate mult mai mica pentru a obtine acelasi efect. Asa se face ca produsele care contin indulcitori artificiali au mai putine calori decat cele cu zahar.
Federatia Americana a Alimentelor si Medicamentelor a aprobat cinci indulcitori cu putine calorii pentru a fi utilizati intr-o diversitate de alimente: aspartam, zaharina, acesulfam K si sucraloza. Indulcitorii artificiali, folositi adesea pentru a inlocui zaharul, suunt de fapt de sute de ori mai dulci decat acesta si produc numeroase probleme de sanatate, printre care amintim diabetul, obezitatea si cancerul.
Corpul uman si, in special creierul, a fost proiectat sa foloseasca rezervele de zahar din sange in beneficiul sau. Competitia dintre zaharul natural si inlocuitorii artificiali devine din ce mai acerba, mai ales in tarile care resimt efectul bolilor datorate consumului mare de zahar.
“In mod normal, corpul nu are nevoie de zahar. Oricum, corpul primeste zahar din amidonul din alimente, pentru ca amidonul este zahar. Deci, cea mai buna solutie este sa mananci carbohidrati cu o rata de absorbtie mica, pentru a nu lasa totusi nivelul zaharului din sange sa scada. De asemnenea, proteinele mai sunt bune, pentru ca sunt transformate in zahar, in ficat, acest proces fiind foarte lent, deci nivelul glucozei din sange poate sa ramana la acelasi nivel.” (Martin Brunnberg, nutritionist suedez)
Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului ramane insa tot mierea de albine, un amestec de zaharuri naturale, pure, care contine substante special facute sa ajute organismul sa asimileze concentratia de zahar. Deci, pentru a manca sanatos, dar si dulce, cel mai bine ar fi sa consumam miere si produse cu miere sau zahar brut. Acesta are culoarea bruna, este format din niste granule oarecum asemanatoare cu cele a zaharului obisnuit, cu forma neregulata si este mai lipicios.
E 950 – Acesulfam K
Acesulfam K (de Potasiu) este un indulcitor artificial descoperit accidental, in anul 1967. El se prezinta sub forma unor cristale incolore sau a unei pulberi cristaline de culoare alba. Gustul dulce al acesulfamului K se instaleaza rapid si este apropiat de cel al zaharozei la concentratii mici; la concentratii mai mari gustul acesulfamului K este afectat de o usoara componenta reziduala amara, mai putin pronuntata decat cea a zaharinei.
La temperaturile mediului ambient cristalele de acesulfam K au o stabilitate aproape nelimitata. Este un indulcitor care se gaseste in multe alimente, datorita stabilitatii foarte bune: bauturi plate sau carbogazoase, produse lactate, produse zaharoase si de patiserie, ciocolata, guma de mestecat etc. Aportul energetic este aproape nul.
E 951 – Aspartamul
Aspartamul este unul dintre cei mai prezenti indulcitori artificiali, fiind inclus in peste 6.000 de produse din intreaga lume, fie singur, fie in combinatie cu zaharina. Se prezinta sub forma unei pulberi cristaline de culoare alba sau sub forma granulara.
La temperaturi ridicate, viteza de descompunere creste rapid, aceasta sensibilitate limitand astfel utilizarea aspartamului numai la produsele care nu sufera tratamente termice intense. Aspartamul este prezent in produse precum: guma de mestecat, cereale, gelatina, bauturi carbogazoase, etc.
Aspartamul a fostdescoperit accidental in 1965, dar a primit aprobarea de a fi utilizat in produsele alimentare dietetice abia in 1983, datorita controverselor legate de potentialele efecte adverse. Acesta are o putere de indulcire ce depinde de natura produsului alimentar in care este incorporat, fiind cuprinsa intre 180 si 250, mai mare decat a zaharului.
La consumul anual european de 2.000 de tone de aspartam, ar mai fi nevoie de inca o jumatate de milion de tona de zahar, pentru a genera acelasi gust! Pentru a avea acest gust, aspartamul contine doi amino acizi, acidul aspartic si penilalanina. Asimilam cam 5 grame de aspartam anual, echivalent cu un kilogram de zahar, ale carui 4.000 de kcal ar putea duce la ingrasarea cu jumate de kilogram.
Contraindicatia acestui indulcitor este faptul ca in momentul digestiei, el se descompune in mai multe substante, printre care si fenilalanina, un amino-acid care la anumite persoane nu se poate metaboliza. Intre reactiile adverse produse de consumul de aspartam, au fost confirmate durerile de cap, depresia, cresterea poftei de mancare, etc.
Neurologii au demonstrat ca un exces de aspartat – substanta folosita de corp ca neurotransmitator care transmite informatia intre neuronii cerebrali – poate distruge neuronii, prin permiterea unei cantitati prea mari de calciu sa se acumuleze in celula nervoasa. Aceasta degradare neurologica a determinat considerarea aspartatului drept o substanta excito-toxica, deoarece stimuleaza extrem celulele neuronale.
E 952 – Ciclamatii