Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Doamne ajută! Bine ai venit în cadrul Sinaxei.
Te rugăm să îți creezi un cont nou sau să te autentifici în secțiunea din dreapta.
După înregistrare poți contribui cu articole noi în cadrul Sinaxei.


Pagina 62 din 81« Prima...10203060616263647080...Ultima »

de admin

De la haiducul Ciolacu la părintele Nectarie

8:54 pm, februarie 21, 2011 în Comunism, Istoria românilor, Martiri si mucenici, Marturisiri de credință de admin

A condus alaturi de Gogu Puiu si fratii Fudulea, miscarea de rezistenta anticomunista denumita “Haiducii Dobrogei”. Cu parul peste umeri, barba pana la piept si mustata mare, stufoasa, infatisarea lui provoca teroare in randul securistilor. A fost arestat si a urmat calvarul inchisorilor politice. Dupa zeci de ani de inchisoare Ciolacu ajunge acasa si in camera sotiei sale Piha gaseste o batranica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. Batranica cea straina era Piha. Dupa caderea comunismului revine in tara ca monah, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus., unde va fi si inmormantat.

Haiducii Dobrogei

Rezistenta din Dobrogea a fost declansata in 1948, sub comanda fratilor Nicolae si Dumitru Fudulea (nordul Dobrogei) si a lui Gogu Puiu (Dobrogea de Sud). Lor li s-a alaturat Nicolae Ciolacu, acesta conducind miscarea in centrul Dobrogei. Gruparea de rezistenta purta numele de Haiducii Dobrogei.

Cine erau acesti haiduci? Erau cei carora comunismul nu le adusese decat ani de puscarie, confiscarea animalelor din curte, confiscarea pamantului, taindu-le practic orice mijloc de subzistenta. Conducatorii haiducilor si marea lor majoritate erau legionari. Alaturi de ei au venit insa si taranisti sau oameni neinteresati de politica.

Impreuna au luptat la propriu cu comunistii, incercand sa scape de arestarea care in acele momente echivala cu moartea. Ascunzandu-se mereu din calea comunistilor au reusit a formeze o retea de peste 2000 de partizani – luptatori activi si gazde. Cea mai mare parte din ei au murit in timpul luptelor sau capturati sub torturile securistilor.

Despre unii din ei se stie cand/unde/de cine/ au fost omorati. Cei mai multi sunt insa in categoria disparut fara urma.

Intre zecile de haiduci se evidentiaza cateva figuri cutremuratoare: Gogu Puiu care a preferat sa isi ia viata decat sa-si piarda demnitatea; fratii Fundulea initiatorii miscarii de rezistenta si Nicolae Ciolacu – singurul supravietuitor al lotului Haiducii Dobrogei…

Biografie

Nicolae Ciolacu s-a nascut in comuna Lojene, Macedonia in 1910. Ulterior familia sa s-a mutat in muntii Rodopi.

In 1926, circa 40 de familii de armani din Bulgaria au fost repatriate, fiind plasate in comuna Cociular. Intre ele si familia Ciolacu. Fiecare familie a primit cate zece hectare de pamant arabil si s-au apucat de plugarie.

Monahul Nectarie-mormantul sau se afla la Manastirea Sambata de Sus

Inchis, torturat si infometat inca de sub regimul Antonescu

Tanarul Ciolacu intra, ca majoritatea tinerilor aromani, in randurile Miscarii Legionare. Dupa conflictul legionari-Antonescu si caderea statului national-legionar, temandu-se a nu fie arestat de regimul Antonescu, Ciolacu sta ascuns pana in anul 1942, cand in urma unei tradari din interior cade prada Securitatii.

Urmeaza inchisoare dupa inchisoare: Bacau, Galati, Ploiesti, Vaslui, Brasov. La Brasov, Ciolacu ramane inchis mai multe luni.

La penitenciarul Brasov metoda de tortura era infometarea. Nicolae Ciolacu isi amintea: „Ratia de paine era 280 grame la birou, dar pana sa ajunga la celula era injumatatita. Dimineata ni se dadea un ceai dres cu sare. Putin inainte de orele 12, caruta inchisorii trecea pe la toti negustorii si cu o lopata se lua de pe jos si se punea in caruta gunoiul aruncat de negustori.

La inchisoare, cazanul cu apa fiarta era gata. Toate acele verdeturi mucegaite si putrede erau desertate in cazan si mancarea era gata. Am fi dorit sa ne dea mai mult, dar ratia era un polonic de 500 grame. Si apoi la masa de seara ne dadea un polonic de varza acra. A inceput sa ne tortureze foamea.

Gogeamite om in plina putere, imi venea sa plang de foame, aveam ameteli si vedeam negru dinaintea ochilor. Ziua si noaptea nu ma gandeam la altceva decat numai la paine. Ma gandeam, oare voi mai avea vreodata o paine in mana?”.

A urmat apoi transferul la Aiud, Alba Iulia, din nou Aiud, Ocnele Mari, Vacaresti, Tulcea pana in ziua de 15 mai 1945 cand urmeaza eliberarea.

Ia drumul haiduciei in 1948

Intre timp rusii se facusera stapani peste toata tara, in mai 1948 se faceau arestari masive. Erau vizati toti adversarii regimului comunist si bineinteles legionarii.

Ciolacu ia drumul haiduciei cu Puiu si fratii Fundulea alaturi de care formeaza grupul de rezistenta armata „Haiducii Dobrogei”. Ia parte activ la toate luptele dintre haiduci si securitate. Se desparte de Gogu Puiu si de fratii Fundulea inainte de Pastele din 1949 pe care hotarasera sa il petreaca alaturi de familii.

Nu ii va mai revedea niciodata pe camarazii sai. De atunci incepe sa organizeze restul partizanilor ramasi dupa asasinarea lui Gogu Puiu, si dupa arestarile masive facute in anturajul direct al fratilor Fundulea.

Nicolae Ciolacu dupa arestare

Inchisorile comuniste

Nicolae Ciolacu reuseste sa stea ascuns pana prin octombrie 1951 cand este inconjurat si este nevoit sa se predea pentru a salva viata familiei lui. Cu parul peste umeri, barba pana la piept si mustata mare, stufoasa, infatisarea lui provoca teroare in randul securistilor.

L-au bagat in masina si l-au dus la Constanta si de acolo la Bucuresti. Fiindca se facusera arestari fara precedent intre anii 1948-1951, inchisorile devenind neincapatoare, multe institutii administrative au devenit inchisori, intre acestea si Banca Nationala. Acolo este supus la torturi cumplite:

„Un gealat avea in mana un fel de aparat cu doua cordoane, care aveau la capat cate o bratara de metal. A inceput unul: Banditule, spune alte arme si alte gazde. Le-am spus: Alte arme si alte gazde nu am decat acelea pe care le-am spus. Stai pe scaun. Cel cu aparatul mi-a luat mainile si mi le-a pus in bratarile de la cele doua cordoane.

Aparatul avea o manivela, iar un gealat i-a spus altuia: invarteste la 150 de volti sa-l omoram, mama lui de bandit, ca nu spune nimic. Cand a invartit de manivela, a produs un curent asa de puternic incat mi-a zdruncinat tot corpul. Am sarit de pe scaun jos pe podea si tipam de durere si calaii invarteau intr-una de manivela.

Au adus o ranga, apoi m-au facut sa ma incovoi ca un covrig si mi-au legat mainile de gleznele picioarelor intre brate si intre genunchi s-a facut un gol, prin acel loc au introdus ranga de fier, au prins cu toti de capetele rangii, m-au saltat in sus si au pus un capat de ranga pe un birou si celalalt capat de ranga pe celalalt birou.

Am ramas spanzurat de ranga cu capul in jos si cu fundul si talpile picioarelor in sus. Numai bine si potrivit de batut si de lovit.

Au inceput operatia cu o singura cravasa de cauciuc, pe care o foloseau pe rand, cate trei sau patru lovituri fiecare, la fund mai putin, mai mult pe talpi. Pana la douazeci de lovituri am rabdat, n-am tipat de loc.

Dar m-au prididit durerile si am inceput sa urlu de durere, dar lor nu le pasa, loveau intr-una si radioul canta cat se putea de tare, ca sa nu se auda tipetele in strada. M-am gandit la cele spuse de Sfantul Pavel: De cinci ori am capatat de la iudei patruzeci de lovituri fara una. (II Corinteni 11:24).

Acum faceam si eu un calcul, cate lovituri am primit de la cei patru gealati. Seful gealatilor, cand a vazut ca lesin pe ranga, a oprit bataia. M-au dat jos, m-au dezlegat si mi-a zis: ai vazut, banditule, ce capeti daca nu vrei sa spui si de alte arme si gazde? Am fost dus la celula.”

25 ani munca silnica

In aprilie 1952, se judeca lotul Haiducilor Dobrogei si Ciolacu ajunge alaturi de alti haiduci si de gazdele lor in inchisoarea Tataia din Constanta. Aici i se citeste sentinta: 25 ani munca silnica si degradare civica pentru crima de uneltire contra securitatii Republicii Populare Romane.

De la Tataia ia drumul Jilavei si de acolo e dus la Gherla. Aici este pus sa lucreze la fabrica de mobila din incinta inchisorii, din cauza regimului extrem de greu de munca si a hranei insuficiente se imbolnaveste de tuberculoza.

In toamna lui 1955, pe legionari i-au transferat la inchisoarea din Aiud. Si aici fabrica avea sectii de tamplarie, fierarie, mecanica etc. Fiind bolnav nu primeste dreptul la munca si va sta inchis in Zarca – regimul sever pentru exterminarea detinutilor: paine putina – 200 grame, mancare putina, caldura putina, aer de respirat putin, doi insi intr-un pat de fier, ingust de o singura persoana.

Reeducarea introdusa la Aiud in anii 1960-1961 il gaseste in zarca refuzand sa faca compromisuri si sa-si faca faca demascarea.

La 1 iulie 1964, toti detinutii de la zarca, pe la vreo doua sute, au fost dusi la camerele de pe sectii. La 1 august 1964, seara, le-au dat biletele de eliberare. I-au dus la gara la trenul de Bucuresti. De acolo fiecare fost detinut politic a pornit catre casa lui.

La eliberare, copiii sai aveau acum copii

Dupa zeci de ani de inchisoare Ciolacu ajunge acasa si in camera sotiei sale Piha gaseste o batranica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. Batranica cea straina era Piha, sotia pe care o lasase acasa tanara si in putere. Copii sai care aveau sub 10 ani cand ii vazuse ultima data aveau acum copii la randul lor.

Cum a iesit in libertate, a fost luat in primire de securitate si periodic era chemat la militia din comuna Tuzla, unde era anchetat de maiorul de securitate Zaharia Ion. Dupa cincisprezece ani de stat in Tuzla, impreuna cu familia mea s-a mutat in Constanta. Si aici era chemat la securitate periodic si anchetat de maiorul Cazan si de colonelul Visinoiu.

In 1982 pleaca in SUA alaturi de Piha, si scrie o carte document extrem de valoroasa cu titlul „Haiducii Dobrogei”. Dupa caderea comunismului revine in tara ca monah, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Aici haiducul Ciolacu si-a trait ultimii ani de viata intru Hristos sub numele de Parintele Nectarie. Mormantul sau se afla chiar in curtea Manastirii.

Numele haiducilor dobrogeni

impuscati de Securitatea comunista:

1. Nicolae Fudulea

2. Dumitru Fudulea

3. Gogu Puiu

4. Gica Perifan

5. Gheorghe Cresu

6. Gheorghe Gulea

7. Preot Mihailescu

8. Stila Timu

9. Plutonier Cenuse

10. Stere Stercu

11. Avganti

12. Nicu Marin

13. Vasile Baciu

14. Dodica

15. Toma Vasile

16. Gheorghe Arau

17. Stere Grasu

18. Ion Cotan

19. Stere Alexe

20. Iancu Ghiuvia

21. Iancu Cusu

22. Iancu Bica

23. Nicolae Hasoti

24. Stere Hapa

Gazde ale haiducilor morti

in inchisorile comuniste lista incompleta:

1. Dumitru Grasu

2. Tascu Sifiringa

3. Gheorghe Bratianu

4. Gheorghe Enache

5. Tanase G. Vlahbei

6. Nicolae Samara

7. Nicolae Burecu

8. Vasile Papazica

9. Gheorghe Puinava

10. Teniu Bancu

11. Gheorghe Alexe

12. Iancu Nirlu

13. Dimciu Garofil

de agaton

Un gand pentru ziua de azi

9:36 pm, februarie 20, 2011 în Un gand pentru ziua de azi de agaton

Intâlnindu-mă cu un amic, merg împreună cu el la un prieten al acestuia.

Cu această ocazie am întâlnit la domnul vizitat un mod de a vedea lucrurile ce poate fi întâlnit frecvent azi, un mod de gândire format la şcoala curentului umanist, ce profund ne marchează cu antropocentrismul său raţionalist.

Astfel, interlocutorul nostru ne supune atentiei un studiu legat de criteriile prin care femeile contemporane  isi aleg barbatii dupa criteriile stiintifice ale evolutionismului:

-          bărbaţii se concentrează mai bine asupra unui obiectiv precis pentru că la început el era vânător, ocupaţie care a dus dezvoltarea atenţiei unidirectionale.

-          femeile rămânând acasă aveau o multitudine de ocupaţii (creşterea copiilor, întreţinerea focului, interacţiunea cu alte femei rămase acasă etc.) ocupaţii ce au format femeilor atenţia distributiva.

Istoric, chipurile, aceste caracteristici evoluează de-a lungul generaţiilor. Femeile astfel şi-au dezvoltat nişte criterii naturale în a-şi alege, spre exemplu, partenerul.

Dacă îmi aduc bine aminte, primele puncte care vădeau fondul general al gândirii majorităţii covârşitoare a eşalonului intervievat, marcau următoarele criterii: siguranţa subzistentei (a se înţelege putere financiară),  poziţie socială dominantă, şi continuau cu altele de acest gen.

Caracteristicile de ordinul calităţilor trupeşti cădeau după a zecea poziţie a grilei, iar cele de ordin sufletesc erau absente aproape cu desăvârşire.

În sfârşit, imaginea creată dădea fondul unei personalităţi feminine caracterizată de un vădit interes egocentric-materialist, specific dealtfel azi în formă acută şi la întreaga societate.

Şi în cazul nostru trebuie să recunoaştem, chiar ştiinţific vorbind, că evoluţionismul darwinist (a cărui tributari, din nefericire suntem, în urma puternicului curent raţionalist-umanist al ultimilor 150-200 de ani, crescuţi şi învăţaţi fiind de ideologiile unui astfel de sistem social), îşi dovedeşte falimentul, teoriile lui căzând în ultimii ani una după alta, nimicite de însăşi tagma care le-a creat: savanţii. În câteva cuvinte voi rezuma câteva din aceste răsturnări ale evoluţionismului ştiinţific:

-progresele făcute în ultima vreme de genetică zdrobesc însăşi baza evoluţionismului astfel s-a demonstrat fără echivoc: viaţa nu poate apărea din neviu aşa cum se presupunea teoretic. De aici se naşte întrebarea cine dă totuşi viaţa?

-macro molecula de ADN conţine unele elemente extrem de stabile (,,paznici ai firii”) care fac cu desăvârşire imposibilă evoluţia unei specii în altceva decât este. Chiar în cazul unor ,,accidente” individul ,,nou creat” este automat sortit dispariţiei, fără excepţie, condamnat fiind la sterilitate.

Odată cu punerea în evidenţă fără tăgadă, de către genetică, a acestor elemente ce garantează neschimbabilitatea speciilor s-a demonstrat: imposibilitatea evoluţiei dintr-o specie în alta sau a modificării indivizilor unei specii de-a lungul generaţiilor. Eucariotul este eucariot de la apariţia lui şi nemodificabil în toate structurile lui va fi, cât va fi pământul. La fel ca orice specie, şi omul este azi la fel ca in prima zi a creatiei sale, neschimbat sturctural, si asa se va perpetua până la sfârşitul lumii.

Exemplificările ştiinţifice care au sufocat complet evoluţionismul, pot continua, sau pot fi studiate mai în amănunt de cei interesaţi în cartea Oanei Iftime – Introducere în Antievoluţionismul Ştiinţific.

Evoluţionismul darwinist – oricât ar încerca să-l resusciteze câţiva nostalgici – a murit cu toată structura lui! Dar la concluzia aceasta, Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, netrebuindu-le instrumente şi laboratoare, au ajuns de la începuturile creştinismului!

Sfinţii Părinţi spun şi că Dumnezeu se revelează prin întreagă natura creată dandu-ne la tot pasul indicii pentru a-l găsi, descoperindu-se în activităţile sau căutările fiecăruia – de noi ţine doar a-l primi sau a nu-l primi. Aşa în ştiinţă când apare limita de netrecut, de unde ceea ce se vede  cu ochiul liber ia sfârşit, pornesc două variante: ori începi să faci filosofie ori începi să-l cunoşti pe Dumnezeu.

Pentru a aduna şi alte elemente utile prezentării mele trebuie să mai spun că oricât s-au străduit oamenii de ştiinţă să găsească sediul facultătilor afective în trupul uman, au întămpinat bariere ce depăşesc orice raţionament. Efectiv aceste ,,sedii-motoare” nu există. Ori Sfintii Părinţi de două mii de ani mărturisesc că aceste afecte sunt atributele sufletului uman: sentimentul, raţiunea şi voinţa. Şi ne avertizează cum ca, cu altfel de ochi se pot percepe ralităţile duhovniceşti.

Pornind de la definirea omului ca fiinţă trupească înzestrată cu suflet raţional putem spune despre el că:

-după trup, este condiţionat unor necesităţi trupeşti specifice şi animalelor şi este supus morţii.

-după sufletul raţional, superior trupului, omul este chemat la o eliberare din traiul instinctual, animalic, la o viaţă absolvită de griji grosiere, moarte şi descompunere; este chemat la nemărginire, la fericire veşnică şi la nemurire.

Teste ca ,,femeile şi partenerul” vădesc din nefericire carenţele majore ale sistemului social în care trăim, sistem care a întors complet balanţa firescului, subordonând sufletul, trupului. Uitând cu desăvârşire de suflet, omul devine trupesc, rob necesităţilor trupului şi astfel testul, de fapt ne arată cum s-a pus semnul egal între om şi animal. Dacă analizăm atent criteriile de alegere a partenerului, poziţiile prioritare enumerate de majoritatea eşalonului testat, descoperă în realitate instincte ce le găsim întocmai şi la lupoaica, spre exemplu –  dintr-o haită care foloseşte aceleaşi criterii-instinct pentru alegerea masculului dominant. Ori această asemănare izbitoare nu este cum ar zice unii evoluţionişti, demonstraţia unei filiaţii la un arbore genealogic comun, ci reprezintă trista involuţie a omului la stadiul de animal.

Afirmaţiile cu privire la o evoluţie a caracteristicilor determinante şi întărite generaţie după generaţie, este combătută de noile descoperiri ale geneticii. Astfel un copil născut în vremea lui Moise şi adus paradoxal spre a fi crescut în zilele noastre nu s-ar deosebi cu absolut nimic, în creştere şi comportament, de un copil contemporan de care, în fapt, l-ar despărţii mii de generaţii.

Concluzuia dureroasă a zilei de azi ar fi faptul că ne-am pierdut verticalitatea, ce este cunoaşterea lui Dumnezeu. Am schimbat ascendenţa ce o dă chemarea la îndumnezeire cu descendenţa ce duce la descompunere şi moarte, schimbând radical firescul în nefiresc, pentru că: sf Maxim Marturisitorul spune: ,,mintea se hrăneşte din gândul la Dumnezeu, din minte se hrăneşte sufletul, din suflet se hrăneşte trupul (Dumnezeu-minte-suflet-trup). Aceasta este o ordine firească. Ea a căpătat o turnură cu totul întoarsă la firea căzută, la aceasta mintea se hrăneşte din suflet (din aşa zisele valori sufleteşti), sufletul se hrăneşte din trup, iar trupul se hrăneşte din materia neânsufleţită care in cele din urmă duce omul la moarte’’.

SINAXA

Pagina 62 din 81« Prima...10203060616263647080...Ultima »